Coaliţia
civică pentru alegeri libere şi corecte
Monitorizarea procesului electoral
Raport
nr. 1
06 decembrie 2004
CUPRINS:
1. Introducere
2. Prezentarea proiectului
3. Principii de
bază pentru monitorizarea pe termen lung
4. Contextul preelectoral
5. Fixarea datei alegerilor
6.
Comportamentul
mass-media
7.
Prestaţia
formaţiunilor politice
8. Relaţia putere-opoziţie
9. Listele electorale şi alte probleme specifice
10.
Observarea procesului
preelectoral în teritoriu
11.
Concluzii
Anexă
1. Introducere
“Monitorizarea procesului electoral” este un proiect al consorţiului
constituit din Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova (CHDOM),
Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Moldova (LADOM) şi
Asociaţia pentru Democraţie Participativă (ADEPT), in cadrul Coalitie
civice pentru alegeri libere si corecte „Coalitia 2005”.
Coaliţia este o uniune
benevolă de organizaţii neguvernamentale din Republica Moldova care
realizează proiecte care au drept scop asigurarea unor alegeri corecte,
transparente şi democratice ale Parlamentului Republicii Moldova.
Coaliţia a fost formată pe data de 12 mai 2004 de către 12
organizaţii nonguvernamentale din Republica Moldova, inclusiv cele cele
trei organizaţii care implementează proiectul “Monitorizarea
procesului electoral”. In timp la Coaliţie au aderat şi alte organizaţii,
numărul membrilor Coaiţiei la momentul întocmirii raportului
fiind de 145 de ong-uri.
Organizaţiile membre ale consorţiului au experienţa
monitorizării a şapte campanii electorale desfăşurate
în Republica Moldova după declararea independenţei.
Constituirea consorţiului impune noi modalităţi de
interacţiune în procesul de monitorizare şi reflectare a
alegerilor.
Primul raport de monitorizare este unul de constatare a stării de
fapt, de informare a celor interesaţi, dar şi de explicare a
principiilor în baza cărora consorţiul îşi va
desfăşura activitatea.
Raportul a fost efectuat de către Igor Boţan, Sergiu
Buşcaneanu, Dorin Chirtoacă şi Paul Strutzescu. Orice critici
referitoare la modul de realizare a proiectului şi a modului de raportare
sînt binevenite, mai ales dacă sînt bazate pe fapte şi
argumente.
În total în realizarea proiectului vor fi implicate aproximativ
2200 de persoane, reprezentând o vastă gamă de organizaţii
neguvernamentale din Republica Moldova.
Permanent, în realizarea proiectului, timp de aproximativ
jumătate de an, vor activa 50 de persoane. Costul total al proiectului
este de $ 142.539. Proiectul este finanţat de Fundaţia EURASIA,
Ambasada Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova şi
National Democratic Institute.
2. Prezentarea proiectului
Perioada de realizare: noiembrie 2004 - aprilie 2005
Scopul proiectului: promovarea dezvoltării
democraţiei in Republica Moldova prin intermediul unor alegeri libere şi corecte ceea ce va
asigura legitimitatea noului Parlament şi va spori încrederea
publica in activitatea sa. Proiectul va prezenta rapoarte şi analize cu
privire la perioada preelectorală, campania electorală, ziua
alegerilor şi perioada post electorală.
Obiective:
·
Contribuirea la desfăşurării unei campanii
electorale oneste şi transparente;
·
Informarea opiniei publice cu privire la
desfăşurarea scrutinului pentru alegerea Parlamentului Republicii
Moldova;
·
Atenţionarea instituţiilor puterii publice
centrale şi locale, a organelor electorale şi a opiniei publice
asupra problemelor ce pot apărea
în perioada campaniei electorale;
·
Evaluarea activităţii instituţiilor
statului şi a reacţiilor opiniei publice faţă de aceste
activităţi referitoare la organizarea şi desfăşurarea
procesului electoral;
·
Prevenirea eventualelor fraude de natură
electorală.
Sarcini
·
Formarea echipelor prin selectarea unor persoane
calificate şi interesate să participe la procesul de monitorizare a
campaniei electorale;
·
Instruirea observatorilor electorali în baza principiilor
Codului de conduită;
·
Monitorizarea pregătirii şi
desfăşurării procesului electoral;
·
Întocmirea unor rapoarte care vor elucida
pregătirea şi desfăşurarea procesului electoral;
·
Informarea opiniei publice şi comunităţii
internaţionale cu privire la fraudele electorale înregistrate prin
intermediul difuzării rapoartelor de monitorizare electorală pe
termen lung;
·
Analiza şi evaluarea campaniei electorale pentru
anticiparea problemelor care pot apărea în ziua alegerilor;
·
Elaborarea mecanismelor de reacţie la eventualele
încălcări ale legislaţiei electorale;
·
Prestarea unor servicii de asistenţă pentru
acei subiecţi-participanţi la procesul electoral, ai căror
drepturi vor fi lezate eventual;
·
Analiza şi evaluarea campaniei electorale pentru
anticiparea problemelor care pot apărea în ziua alegerilor.
Acţiunile de monitorizare a
desfăşurării campaniei electorale pe termen lung includ 6
componente:
1) evaluarea contextului
preelectoral;
2) monitorizarea
formării şi activităţii consiliilor electorale de toate
nivelurile;
3) monitorizarea procesului
de întocmire şi actualizare a listelor electorale;
4) monitorizarea
implicării organelor puterii centrale şi locale în procesul
electoral;
5) monitorizarea
prestaţiei mijloacelor de informare în masă în timpul
campaniei electorale;
6) monitorizarea
înregistrării şi comportamentului concurenţilor
electorali.
Grupurile-ţintă: concurenţii
electorali, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale, organele
electorale de toate nivelurile, organele puterii centrale şi locale,
organele de ocrotire a normelor de drept.
3. Principii de
bază pentru monitorizarea pe termen lung
Modalitatea de desfăşurare a alegerilor poate fi evaluată
adecvat doar aplicând principiul “integrităţii procesului
electoral”, principiu care impune examinarea problemelor electorale prin prisma
“unităţi materiei”, evitând o examinare abstractă,
în afara unui context real. De aceea, se impune considerarea în
egală măsură a:
a)
contextului preelectoral şi electoral;
b)
respectării prevederilor legislaţiei electorale
referitoare la reglementarea tuturor aspectelor procesului electoral;
c)
respectării normelor de etică.
Aceste lucruri considerate împreună asigură, în
definitiv, exprimarea liberă a voinţei alegătorilor. Astfel,
spre exemplu, lipsa fraudelor electorale în ziua alegerilor nu
garantează nici pe departe alegeri libere şi corecte, acestea
putînd fi atestate doar în cazul respectării
“integrităţii procesului electoral”.
4. Contextul preelectoral
Contextul preelectoral din Republica Moldova este marcat de
“tendinţele negative observate în cadrul alegerilor locale”, care încă “urmează a fi
inversate”. Acestea sînt aprecierile sumare date de OSCE în nota de
însoţire a raportului final al misiunii de observare a alegerilor
locale din 2003. De atunci lucrurile nu
s-au schimbat semnificativ. Un studiu amplu privind contextul preelectoral din
Republica Moldova a fost efectuat în luna mai a.c., fiind accesibil
pentru cei interesaţi.(web
site-ul ADEPT – www.e-democracy.md)
În prezent, contextul preelectoral din Republica Moldova poate fi
caracterizat printr-un şir de noi factori cu caracter atît pozitiv,
cît şi negativ.
Printre factorii aparent pozitivi
care s-au profilat în ultima vreme pot fi consideraţi:
a)
adoptarea la 16.07.2004 a Legii pentru ratificarea
Convenţiei privind standardele alegerilor democratice, drepturilor şi
libertăţilor electorale în statele membre ale CSI;
b)
acumularea de către noua componenţă a
Comisiei Electorale Centrale (CEC) în anul curent a unui minimum de
experienţă în cadrul alegerilor noi ale primarilor dintr-un
şir de localităţi;
c)
CEC s-a arătat deschisă pentru cooperare cu
organizaţiile neguvernamentale, partidele politice şi mass-media;
d)
lansarea la 5 iulie a.c. a iniţiativei şefului
statului “Garanţiile proceselor democratice şi libertatea mijloacelor
de informare în masă” prin care autorităţile s-au obligat
să respecte standardele privind alegerile libere şi corecte, să
înainteze iniţiativa de modificare a Codului civil în sensul
stabilirii unui plafon al compensaţiei prejudiciului moral cauzat de
lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale;
e)
recomandarea făcută de către şeful
statului posturilor de radio şi televiziune să respecte standardele
pentru instituţiile publice elaborate de CE şi misiunea OSCE din RM;
f)
eliminarea din Codul penal al RM a articolului 170 care
prevedea răspunderea penală pentru calomniere.
g)
În acelaşi timp, poate
fi remarcat şi un şir de factori negativi:
a)
Convenţia privind standardele alegerilor
democratice, drepturilor şi libertăţilor electorale în
statele membre ale CSI nu a fost încă publicată, deşi
documentul a fost ratificat acum 4 luni. Spre exemplu, în Federaţia
Rusă Convenţia a intrat în vigoare peste 4 luni după
ratificare. Documentul respectiv este de o importanţă semnificativă,
dat fiind faptul că prevederile acestuia se referă în mod
detaliat la drepturile electorale ale cetăţenilor şi la
drepturile observatorilor naţionali şi internaţionali;
b)
Convenţia privind standardele alegerilor democratice
a fost ratificată cu excepţia articolului 3(3) şi 4(1), primul
referindu-se în mod expres la asigurarea dreptului de vot al
cetăţenilor “prin votarea în afara localului de votare sau prin
alte proceduri de vot, care ar asigura crearea de comodităţi maxime
pentru alegători”. Excepţia menţionată şi
abţinerea Parlamentului de a amenda prevederile Codului electoral
referitoare la votarea peste hotarele RM înseamnă că nici nu
s-a încercat a soluţiona problema asigurării dreptului de vot a
aproximativ 1/3 din cetăţenii Republicii Moldova, cetăţeni
aflaţi la munci peste hotarele ţării şi care, de fapt,
asigură dezvoltarea economică a statului. Existau premise reale
pentru introducerea votării prin corespondenţă, chiar dacă
această procedură ar fi destul de costisitoare. În orice caz,
costul votării prin corespondenţă ar fi infim în
comparaţie cu suma de aproximativ un miliard de dolari pe care acea treime
de alegători o transferă anual în RM, mai cu seamă că
un ciclu electoral durează patru ani;
c)
iniţiativele a două fracţiuni parlamentare
şi a Guvernului de modificare a Codului electoral nu au fost examinate
timp de mai multe luni, pentru ca în prezent Comisia juridică pentru
numiri şi imunităţi să invoce recomandarea Comisiei de la
Veneţia privind inoportunitatea modificării legislaţiei electorale
în ajunul alegerilor. Oricum, această explicaţie nu este
valabilă pe motiv că eventualele amendamente la Codul electoral ar
putea intra în vigoare o dată cu preconizata intrare în
vigoare a Convenţiei privind standardele alegerilor democratice. În
altă ordine de idei, se poate menţiona că cele mai importante
şi semnificative modificări ale legislaţiei electorale din
Republica Moldova au fost făcute în 1993 şi 1997 cu doar
cîteva luni înaintea alegerilor parlamentare, care au fost
desfăşurate relativ liber şi corect;
d)
autorităţile moldoveneşti nu au ţinut
cont de recomandările misiunii de observare a OSCE din 2001 de a
micşora pragul electoral de 6% pentru formaţiunile politice,
dimpotrivă, acest prag fiind ridicat pentru blocurile electorale
pînă la 9% şi 12%. Pragul electoral foarte înalt
distorsionează semnificativ reprezentarea în Parlament a
cetăţenilor care şi-au exprimat opţiunea în alegeri.
În 2001 această distorsiune a fost de tocmai 28%;
e)
trezeşte îngrijorare capacitatea de
întocmire corectă a listelor de alegători. Statisticile
arată că în Rusia şi Ucraina numărul de
cetăţeni cu drept de vot este de aproximativ 3/4 din numărul
total de cetăţeni, pe cînd în RM acest număr este de
doar 2/3. În acelaşi timp în toate campaniile electorale
anterioare numărul de cetăţeni introduşi în listele
electorale suplimentare a variat între 5-10%, ceea ce arată că
şi în RM proporţia cetăţenilor cu drept de vot este,
de fapt, similară cu cea din Rusia şi Ucraina;
f)
după lansarea iniţiativei şefului statului
privind “Garanţiile proceselor democratice şi libertatea mijloacelor
de informare în masă” nu au urmat nici un fel de acţiuni
în acest sens. Dimpotrivă relaţiile dintre putere şi
opoziţie s-au înrăutăţit semnificativ pe fundalul
unor acuzaţii reciproce;
g)
declaraţia comună a ambasadorilor SUA, UE, CE
şi OSCE acreditaţi la Chişinău privind transformarea
Companiei “Teleradio-Moldova” în instituţie publică, precum
şi rapoartele de monitorizare a emisiunilor Companiei “Teleradio-Moldova”
efectuate de Centrul Independent de Jurnalism şi CIVIS scot în
evidenţă faptul că Consiliul de observatori al Companiei
“Teleradio-Moldova” ignoră recomandarea şefului statului de a
respecta standardele pentru instituţiile publice elaborate de Reprezentantul
Special al Secretarului General al Consiliului Europei şi misiunea OSCE din
Republica Moldova;
h)
de mai mult de patru luni rămâne
nesoluţionat conflictul dintre Compania “Telaradio-Moldova” şi
ziariştii protestatari reuniţi în Comitetul pentru
Apărarea Demnităţii Umane şi Profesionale (CADUP).
Factorii menţionaţi pot avea un impact negativ, subminând
integritatea procesului electoral şi funcţionarea adecvată a
sistemului electoral menit să asigure:
a)
o reprezentare adecvată a forţelor politice
în forul legislativ;
b)
o competiţie electorală onestă şi pe
înţelesul simplilor alegători;
c)
o guvernare stabilă ca urmare a alegerilor;
d)
o relaţie strînsă dintre alegători
şi cei aleşi pentru a-i face pe ultimii mai responsabili;
e)
consolidarea partidelor politice;
f)
concilierea între forţele politice;
g)
promovarea şi asigurarea intereselor opoziţiei
parlamentare.
5. Fixarea datei alegerilor
Una dintre cele mai sensibile probleme ţine în prezent de
fixării datei alegerilor. Oficialităţi din RM au făcut
declaraţii publice precum că ziua alegerilor ar putea fi fixată
în perioada martie-iunie 2005. Acest gen de declaraţii presupune
că nu este luată în considerare concurenţa prevederilor
legislaţiei privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui
ţării, precum şi clarificările din cel puţin două
hotărîri ale Curţii Constituţionale (CC).
Astfel, articolul 61 (3) din Constituţie prevede că “alegerile
deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel
mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului
precedent”. Hotărîrea CC nr.31 din 10.11.97 stabileşte că
“mandatul Parlamentului se încheie la expirarea termenului de 4 ani de la
data alegerilor”. Astfel, dat fiind faptul că actualul Parlament a fost
ales la 25 februarie 2001, mandatul lui expiră la 26 februarie 2005, noul
Parlament trebuind să fie ales în cel mult 3 luni, adică
în perioada 26 februarie-26 mai 2005.
Pe de altă parte, prevederile privind termenele alegerii Parlamentului
intră în concurenţă cu prevederile Constituţiei
şi ale Legii privind procedura de alegere a Preşedintelui RM. Astfel,
articolul 80(1) din Constituţie stabileşte că “mandatul
Preşedintelui RM durează 4 ani şi se exercită de la data
depunerii jurământului”. În conformitate cu articolul 90 (1)
“vacanţa funcţiei de Preşedinte al RM intervine în caz de
expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitatea
definitivă de exercitare a atribuţiilor sau de deces”. În plus,
articolul 79 (6) stabileşte că “Procedura de alegere a
Preşedintelui RM este stabilită prin lege organică”. Articolul 2
al legii respective face o delimitare clară pentru alegerea noului
Preşedinte în cazul expirării mandatului Preşedintelui
în exerciţiu şi în celelalte cazuri (demitere, demisie
etc.). Astfel, în conformitate cu art. 2 al Legii privind procedura de
alegere a Preşedintelui RM, acesta este ales “cu cel mult 45 de zile
înainte de ziua expirării mandatului Preşedintelui în
exerciţiu”. Articolul (2) al aceleiaşi legi face delimitarea:
“În cazul cînd a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte
al RM în urma demisiei, demiterii, imposibilităţii definitive
de exercitare a atribuţiilor sau decesului, alegerile pentru un nou
Preşedinte al RM se vor organiza în termen de 2 luni de la data
cînd a intervenit vacanţa funcţiei”. Faptul că în
cazul expirării mandatului Preşedintelui RM alegerile urmează a
fi organizate în mod obligatoriu înainte de producerea acestui
eveniment este confirmat de Hotărîrea CC nr.41 din 14.12.2000:
“Curtea relevă că dispoziţiile Constituţionale din art. 90
alin. (4) şi prevederile din art. 2 al Legii privind procedura de alegere
a Preşedintelui RM delimitează condiţiile şi termenul
alegerii Preşedintelui republicii în cazul expirării mandatului
şefului statului în exerciţiu de condiţiile şi
termenul alegerii Preşedintelui în cazul vacanţei survenite
în urma demisiei, demiterii, imposibilităţii definitive de
exercitare a atribuţiilor sau decesului”.
Dat fiind faptul că Preşedintele în exerciţiu a fost
ales la 4 aprilie, depunînd jurămîntul la 7 aprilie 2001,
mandatul lui expiră la 8 aprilie 2005, el urmînd a fi ales cu cel mult
45 de zile înainte de ziua expirării mandatului, adică în
perioada 22 februarie-8 aprilie 2005. Însă articolul 1(2) al Legii
privind procedura de alegere a Preşedintelui RM stabileşte că
“Parlamentul de aceeaşi legislatură alege Preşedintele RM o singură
dată, cu excepţia cazului de demisie, de demitere, de imposibilitatea
definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces”.
Fiindcă actualul Parlament a ales o dată Preşedintele RM, acesta
din urmă va putea fi ales doar de noua componenţă a Parlamentului,
ales în 2005.
O analiză a prevederilor legislative şi constituţionale
menţionate mai sus demonstrează că nu este vorba despre
contradicţii, ci doar despre o concurenţă a prevederilor
acestora. Un calcul elementar arată că Parlamentul RM ar putea numi ziua
alegerilor parlamentare, astfel încît să nu fie
încălcată nici una din prevederile Constituţiei sau ale
legilor care stabilesc procedurile de alegere a Parlamentului şi a
şefului statului. În principiu, există 3 variante legate de
numirea datei alegerilor de către Parlament:
1)
Parlamentul fixează data alegerilor pentru 27
februarie 2005 sau 6 martie 2005 (ultima zi de duminică a lunii februarie
sau prima duminică a lunii martie 2005). Aceasta ar permite, practic,
reproducerea condiţiilor din 2001, Parlamentul nou-ales reuşind
să aleagă şi noul Preşedinte înaintea expirării
mandatului acestuia la 8 aprilie 2005. Dacă va fi adoptată vreo
decizie pentru realizarea acestei variante, atunci Parlamentul va trebui să
adopte o hotărîre privind fixarea datei alegerilor cel tîrziu
la sfîrşitul lunii decembrie a.c. În conformitate cu
prevederile articolului 76(2), “data alegerilor Parlamentului se
stabileşte prin hotărîre a Parlamentului cu cel puţin 60
de zile înainte de ziua alegerilor;
2)
Parlamentul stabileşte ziua alegerilor parlamentare
în perioada 27 februarie-7 aprilie 2005, dar nu reuşeşte
să aleagă şeful statului înainte de expirarea mandatului
acestuia, alegându-l după 8 aprilie. În acest caz va interveni
interimatul funcţiei Preşedintelui RM, care va fi asigurat tot de
actualul Preşedinte “pînă la depunerea jurămîntului
de către Preşedintele nou ales” (art. 80(2) din Constituţia RM),
în conformitate cu Hotărîrea CC nr.41 din 14.12.2000 care a
interpretat în acest mod articolul 91 din Constituţie privind interimatul
funcţiei. Formal, Parlamentul nu va încălca nici o prevedere
legală, putînd ulterior invoca faptul că alegerea
Preşedintelui RM a fost amînată pînă la constituirea
organelor de conducere ale Parlamentului, stabilirea Comisiei speciale pentru
alegerea şefului statului şi desfăşurarea propriu-zisă
a alegerilor. În acest caz, data alegerilor va putea fi stabilită
şi în prima săptămînă a lunii februarie,
după vacanţa parlamentară de iarnă;
3)
Parlamentul fixează data alegerilor după 8
aprilie 2005, lucru care va scoate în evidenţă că au fost desconsiderate prevederile Legii
privind procedura de alegere a Preşedintelui RM şi
hotărîrea CC nr. 41 din 14.12.2000. În acest caz, probabil,
vor fi invocate tot felul de argumente privind prioritatea unor norme asupra
altora etc.
În aceste circumstanţe, dacă se constată
existenţa unor neînţelegeri sau divergenţe, cea mai
bună soluţie ar fi ca Parlamentul, în conformitate cu articolul
66 (c), să “interpreteze” prevederile legislative privind stabilirea
datelor alegerilor parlamentare şi prezidenţiale.
6. Comportamentul mass-media
Drept puncte de reper pentru evaluarea comportamentului preelectoral
şi electoral al mass-media serveşte:
a)
cele mai recente rapoarte ale instituţiilor
specializate privind monitorizarea mass-media, cînd este cazul;
b)
ultimul raport al misiunii OSCE de observare a alegerilor
locale din 2003, estimarea evoluţiilor faţă de constatările
acestuia;
c)
chestionarea liderilor formaţiunilor politice
şi a ziariştilor în cazul lipsei unor monitorizări
efectuate de instituţiile specializate.
·
Audiovizualul
Centrul Independent de Jurnalism (CIJ), alte
organizaţii specializate în domeniul mass-media efectuează, de
obicei, în perioada preelectorală şi cea electorală
monitorizarea programelor instituţiilor audiovizualului public şi
privat din Republica Moldova.
Activitatea instituţiei publice a audiovizualului
“Teleradio-Moldova” are cel mai mare impact asupra informării opiniei
publice datorită faptului că emisiunile acesteia acoperă,
practic, întreg teritoriul Republicii Moldova. În plus,
“Teleradio-Moldova” este finanţată
preponderent din bugetul public, fapt care explică interesul
deosebit pentru monitorizarea acestei instituţii.
CIJ a efectuat monitorizarea emisiunilor Companiei
“Teleradio-Moldova” în lunile iunie, august, septembrie, octombrie a.c.
În conformitate cu rapoartele de monitorizare a programelor de ştiri, experţii CIJ au ajuns la concluzia
că pe lîngă anumite evoluţii pozitive, mai persistă:
a)
prezentarea ştirilor prin “optica
puterii, în detrimentul interesului public”;
b)
mediatizarea preponderentă în
programele de ştiri a “actorilor puterii”;
c)
nerespectarea principiilor “echilibrului
şi complexităţii” prezentării informaţiei;
d)
“partizanatul politic” etc.
Cît priveşte evoluţia emisiunilor social-politice şi politice merită
menţionat faptul că după alegerile locale din 2003 a fost
inaugurată emisiunea “Ora
opoziţiei”, substituită ulterior de „Arena” şi “Tribuna
partidelor politice”, au fost lansate alte emisiuni cu caracter
social-politic, precum “Vectorul
european” etc., care oferă o gamă mai diversă de opinii.
Deşi noile emisiuni sînt marcate de un şir de carenţe,
totuşi evoluţia lor poate apreciată drept una pozitivă. Precizam
totuşi că în urma înlocuirii emisiunii “Ora opoziţiei”,
timpul acordat opoziţiei politice la televiziune s-a redus la jumătate:
de la 4 ore pe lună (timpul însumat a patru emisiuni saptamânale
„Ora opoziţiei”) la 2 ore pe lună (timpul însumat în
decurs de o lună a celor două emisiuni noi) sau chiar şi mai puţin
datorită neregularităţii cu care a fost difuzată emisiunea „Arena”.
Monitorizarea de către CIJ a emisiunilor
social-politice şi politice a stabilit că în luna septembrie
a.c. acestea demonstrau o tendinţă de
îmbunătăţire în conformitate cu anumite standarde. Însă ulterior, în octombrie a.c., ele au
recăpătat tendinţa de mediatizare “cu implicaţie
electorală” excesivă a puterii. Concluzia la care s-a ajuns a fost
că “atitudinea neutră a prezentatorilor, mai cu seamă în
cazul Radio Moldova, nu are efectul cuvenit dacă emisiunea se referă
la “succesele guvernării” sau dacă în cadrul ei nu se
respectă principiul dreptului la replică şi al informării
din două şi mai multe surse”. Experţii CIJ remarcă
“ponderea încă importantă atît la TV Moldova 1, cît
şi la Radio Moldova a emisiunilor de acest fel”.
Un interes special îl suscită programul
analitic “Rezonans”, emisiune de autor realizată de Reprezentanţa TRCI “MIR”
din RM şi care se difuzează de TV Moldova 1 în bază
contractuală. Raportul de monitorizare al CIJ
denotă “implicaţii anticipate în campania electorală”.
Acest lucru este simptomatic pe motiv că şi misiunea OSCE de observare a alegerilor
locale din 2003, care a monitorizat prestaţia posturilor de radio şi televiziune s-a văzut nevoită
să raporteze în mod special despre abuzurile emisiunilor “Rezonans” şi “Argument” de la postul
naţional TV Moldova 1. În consecinţă raportul final
al misiunii OSCE de observare a alegerilor locale din 2003 a constatat
“prezentarea de informaţii distorsionate de către mass-media de stat,
care a fost extrem de părtinitoare”.
De atunci în cazul emisiunii “Rezonans” nu s-a
schimbat, practic, nimic. Dimpotrivă prezentarea negativă a
principalilor oponenţi ai guvernării, ridiculizarea lor pe fundalul
prezentării elogioase a guvernării a crescut în intensitate.
În această ordine de idei, experţii CIJ constată că
“presa are dreptul să informeze nu doar privitor la fapte, ci şi la
opinii, dar opiniile în nici un caz nu trebuie prezentate drept fapte,
cum se procedează la TV Moldova 1. În acelaşi timp, libertatea
de exprimare nu trebuie să încalce principiul prezumţiei
nevinovăţiei. Aceste norme ce reies din legislaţia
naţională, dar şi din jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, nu au fost respectate”.
Concluzia generală prezentată în raportul
de monitorizare CIJ este că “tendinţele pozitive nu au prevalat
asupra celor negative – preponderenţa vocii puterii, lipsa de
obiectivitate şi imparţialitate, de pluralism politic, aşa
încît Compania Teleradio-Moldova
nu a reuşit să-şi onoreze misiunea de instituţie
publică a audiovizualului”.
·
Presa tipărită
de stat
Cît priveşte prestaţia presei tipărite de stat,
lucrurile nu se deosebesc prea mult de cele de la audiovizualul public.
Deosebirile constituie mai degrabă o consecinţă a specificului
presei tipărite şi celei electronice.
În acest context, se cere de amintit faptul că rapoartele
misiunilor internaţionale de observatori ai OSCE au constat că
în toate campaniile electorale care s-au desfăşurat în
Republică Moldova după declararea independenţei presa
tipărită de stat a practicat partizanatul politic.
În prezent ziarele “Moldova suverană” şi “Nezavisimaia
Moldova” au drept fondator Guvernul. La 01.04.1994 Parlamentul a adoptat
hotărîrea nr.31-XIII prin care ziarele “Sfatul Ţării”
şi “Nezavisimaia Moldova” au fost excluse din subordonarea sa, Guvernului
revenindu-i sarcina să stabilească modul de funcţionare a
acestora. În conformitate cu această hotărîre a
Parlamentului, Guvernul a adoptat două hotărîri nr. 305 din
17.05.1994 şi nr. 372 din 1.06.1994, prin care au fost constituite
organele de presă ale Guvernului: “Moldova suverană” şi,
respectiv, “Nezavismaia Moldova”. Aceste hotărîri guvernamentale au
fost valabile pînă la adoptarea unor hotărîri noi (nr.
365 din 5.06.95 şi nr. 390 din 9.06.95), care au adus regulamentele
ziarelor menţionate în conformitate cu prevederile Legii presei nr.
234-XIII din 26.10.94. Regulamentele respective sînt în vigoare
şi în prezent.
Independenţa editorială garantată de Legea presei prin
interzicerea “imixtiunii în activitatea editorială” şi
consfinţirea principiilor de “informare veridică” în
condiţiile “pluralismului politic” etc. şterge diferenţa de
principiu dintre mass-media de stat şi mass-media publică.
Diferenţa se păstrează doar în ceea ce priveşte numirea
sau alegerea conducerii instituţiilor mass-media. În rest,
atît mass-media publică, cît şi mass-media de stat ar
trebui să respecte aceleaşi principii de informare corectă,
obiectivă şi echidistantă a cetăţenilor, prevenind
transformarea lor în unelte propagandistice ale persoanelor şi
formaţiunilor aflate la guvernare. Or, tocmai acest lucru nu s-a
întîmplat atît în cazul audiovizualului “public”,
cît şi în cazul presei tipărite “de stat”, lucruri care
ies în evidenţă mai ales în perioada preelectorală
şi electorală.
Drept dovadă poate servi faptul că, de exemplu, în mai bine
de 50% din ediţiile ziarului “Moldova suverană” din perioada septembrie–noiembrie
a.c. au fost publicate articole cu caracter denigrator, insinuator şi de
ridiculizare la adresa principalilor oponenţi politici ai partidului de
guvernămînt. Comportamentul ziarului “Nezavisimaia Moldova”
păstrează aceleaşi tendinţe, însă frecvenţa
apariţiei articolelor de acest gen este mult mai scăzută.
Astfel, se poate concluziona faptul
că articolele din presa de stat, emisiunile analitice de la audiovizualul
public naţional poartă preponderent un caracter propagandistic în sensul că prezintă
informaţiile de o manieră în măsură să
influenţeze opinia publică, emoţiile cetăţenilor
pozitiv în cazul partidului de guvernămînt şi negativ
în cazul formaţiunilor de opoziţie. Persistă şi intenţia de influenţare a
opiniei publice în maniera elucidată mai sus, lucru care poate fi
probat prin: a) consecvenţă;
b) periodicitatea cu o frecvenţă înaltă şi c)
orientarea spre denigrarea şi ridiculizarea principalilor oponenţi
politici ai partidului de guvernămînt. De fapt, luate
împreună acestea sînt elementele constituente ale
agitprop-ului.
·
Mass-media
municipală
Din păcate, după alegerile locale din 2003 nu a
fost efectuată o monitorizare sistematică a mass-media
municipală, finanţată din bugetul municipiului
Chişinău. De aceea, evoluţia acesteia poate fi estimată
pornind de la ultimul raport al misiunii de observare OSCE, care a stabilit
că la alegerile locale din 2003 “atitudinea
părtinitoare a televiziunii de stat a fost contrabalansată de EuroTV,
post gestionat de primăria Chişinău...”.
În contextul electoral din 2003 constatarea “contrabalansării” a putut
însemna doar că atitudinea părtinitoare a mass-media municipală a fost indusă
de atitudinea părtinitoare a mass-media de stat, o reacţie de
răspuns la aceasta. Acesta este rezultatul competiţiei politice
dintre Preşedintele ţării, care este şi preşedinte al
partidului de guvernămînt, pe de o parte, şi primarul de
Chişinău, care a fost unul din liderii Blocului Electoral
“Alianţa Social-Liberală Moldova
Noastră” în timpul alegerilor locale din 2003, pe de altă
parte.
În prezent, situaţia comportă aceleaşi caracteristici.
Mass-media de stat atacă preponderent Blocul “Moldova Democrată”
(BMD), condus de primarul de Chişinău, iar cea municipală “contrabalansează” situaţia. Nici
în alegerile din 2003 şi nici în prezent partizanatul politic
al mass-media municipală nu poate fi justificat din punctul de vedere al
reglementărilor legislative, dat fiind faptul că au existat şi
există şi alţi foşti şi potenţiali
concurenţi electorali în afara partidului de guvernămînt
şi alianţei conduse de primarul de Chişinău.
În plus, menţinerea acestei
stări de fapt în cazul viitorului scrutin parlamentar va fi contraproductivă pentru BMD. Dacă
la alegerile locale principală luptă politică s-a dat pentru
municipiul Chişinău, unde mass-media de stat şi cea
municipală aveau acoperire comparabilă, atunci în cazul
viitoarelor alegeri parlamentare lucrurile vor fi cu totul diferite:
a) acoperirea
teritorială va fi în proporţie de aproximativ 100% versus 40% în favoarea “Teleradio-Moldova”
şi, implicit, a partidului de guvernămînt. După
reînregistrarea postului municipal Antena C în primăvara a.c.,
aria de acoperire a cestuia s-a micşorat de aproximativ două ori,
acoperind în prezent aproximativ 1/3 din teritoriul Republicii Moldova.
Din motive inexplicabile nu funcţionează retranslatoarele de la
Bălţi şi Căuşeni;
b) TV Moldova 1 emite pe zi
de aproximativ două ori mai mult decît postul municipal EuroTV;
c) prezentatorii emisiunilor
social-politice de la audiovizualul municipal susţin că invit cu
regularitate la emisiunile lor reprezentanţii partidului de
guvernămînt care refuză să accepte invitaţia sau
promit şi nu-şi onorează promisiunile. Acest comportament
“justifică” atitudinile părtinitoare ale “Teleradio-Moldova” pe motiv
că aparent şi audiovizualul municipal este părtinitor.
Atitudinea reprezentanţilor altor formaţiuni/ alianţe
politice care şi-au exprimat public voinţa de a participa la
viitoarele alegeri parlamentare (PPCD, PSDM, blocul politic “Patria-Rodina”)
decât cele conduse de şeful statului şi de primarul de
Chişinău consideră că atît mass-media de stat, cât
şi cea municipală au un comportament părtinitor, însă
proporţiile manifestării acestui partizanat sînt diferite.
În acelaşi timp, reprezentanţii formaţiunilor menţionate
sânt de părerea că accesul lor la instituţiile media
municipale este mai facil.
7. Prestaţia formaţiunilor politice
În prezent, 24 de formaţiuni politice
sînt înregistrate la Ministerul Justiţiei, trei dintre acestea
fiind însă în proces de lichidare. Deja s-a profilat destul de
clar configuraţia principalilor concurenţi electorali pentru
alegerile parlamentare din primăvara anului viitor.
Deocamdată, Partidul Comuniştilor din
Republica Moldova (PCRM) şi
Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD), Partidul Social-Democrat din
Moldova (PSDM), Mişcarea social-politică Republicană
“Ravnopravie” (MSPRR) şi Uniunea
Muncii (UM) şi-au făcut publică intenţia de a participa la
alegeri.
Au fost constituite două blocuri politice:
Uniunea Cetăţenilor “Patria-Rodina” (UCPR), formată din
două partide socialiste şi cîteva organizaţii politice
neformale, care îşi revendică calitatea de opoziţie de
stînga faţă de Partidul Comuniştilor, şi Blocul
“Moldova Democrată” (BMD), format din “Alianţa Moldova Noastră” (AMN), Partidul Democrat din Moldova (PDM),
Partidul Social-Liberal (PSL) şi Partidul Ecologist “Alianţa Verde”
din Moldova (PEAVM), alianţă care îşi revendică
statutul de forţă centristă, de asemenea, în opoziţie
faţă de partidul de guvernământ.
Celelalte 10 formaţiuni politice nu şi-au dezvăluit
încă planurile electorale.
a) Partidul Comuniştilor din Republica Moldova
La 15 mai a.c. a avut loc plenara PCRM care a decis convocarea celui de al
V-lea Congres al formaţiunii la 11 decembrie a.c., congres la care
urmează să fie revizuite programul şi statutul partidului.
Liderii PCRM au făcut declaraţii în care au lăsat să
se înţeleagă că în cazul viitorului scrutin
parlamentar nu se vor axa pe probleme ideologice, ci vor scoate în
evidenţă realizările guvernării: creşterea PIB-ului,
majorarea pensiilor şi salariilor, implementarea unor proiecte
social-economice (SCERS, sistemul de asigurare medicală obligatorie etc.).
O analiză pertinentă a intenţiilor PCRM va putea fi
făcută doar după congresul din 11 decembrie.
b) Partidul Popular Creştin Democrat
La 16 mai a.c. a fost convocat Congresul al VIII-lea al partidului.
În afara modificării statutului şi alegerii organelor de
conducere ale partidului de un interes deosebit au fost rezoluţiile
Congresului şi Proclamaţia cu privire la strategia electorală,
care a desemnat principalele sarcini ale formaţiunii: combaterea
corupţiei; depăşirea crizei economice; restabilirea
unităţii teritoriale a ţării; părăsirea de
către RM a CSI şi integrarea în structurile europene şi
euroatlantice – NATO şi UE. Pentru toate aceste probleme au fost
schiţate repere de abordare şi sugestii de soluţionare.
c) Partidul Social-Democrat din Moldova
PSDM a făcut publică decizia Consiliului Naţional al
partidului de a înainta trei iniţiative: cu privire la consolidarea
societăţii, organizarea de stat şi concepţia noii politici
social-economice. PSDM intenţionează să organizeze discuţii
publice pe marginea iniţiativelor sale, care probabil vor lua forma unor
documente oficiale de partid la Congresul al IX-lea al formaţiunii.
Iniţiativa referitoare la organizarea de stat presupune o vastă
modificare a Constituţiei în scopul realizării controlului
societăţii asupra puterii de stat. Esenţa iniţiativei
respective se rezumă la introducerea unor noi funcţii eligibile la
nivelul administraţiei publice şi sistemului judecătoresc,
modificarea sistemului electoral şi a modalităţii de alegere a
Preşedintelui, asigurarea transparenţei utilizării banilor
publici etc.
d) Blocul “Moldova Democrată”
La 18 mai a.c., liderii AMN, PDM şi PSL au reconfirmat în cadrul
unei conferinţe de presă constituirea BMD, lucru despre care se
anunţase la 8 mai a.c. În Declaraţia de constituire a BMD se
menţionează că scopul acestuia îl constituie “stoparea
tendinţelor care ar conduce la distrugerea totală a statului”. Pentru
aceasta BMD şi-a fixat următoarele priorităţi: lichidarea
sărăciei prin relansarea unei economii funcţionale de
piaţă; stoparea degradării morale a societăţii; asigurarea
edificării unui stat de drept bazat pe consens şi cooperarea cu
societatea civilă; ajustarea legislaţiei RM la standardele europene;
asigurarea accesului cetăţenilor la educaţie şi servicii
medicale garantate de stat; reintegrarea pe cale paşnică a RM
în baza democratizării, demilitarizării şi
decriminalizării regiunii transnistrene; apropierea RM de obiectivul
strategic al aderării la UE; restabilirea bunelor relaţii cu
România şi Ucraina; construirea unor relaţii bazate pe interes
reciproc cu UE, SUA şi Rusia. La 23 august a.c. BMD a dat
publicităţii “Declaraţia de program”.
e) Uniunea Cetăţenilor “Patria-Rodina”
La momentul lansării, UCPR s-a declarat în opoziţie de
stînga faţă de PCRM, care a fost învinuit de
trădarea idealurilor de stânga, comuniste. Comitetul organizatoric
al formaţiunii a lansat la 21 mai a.c. o declaraţie prin care
şi-a “clarificat poziţia”, subliniind că este o formaţiune:
eminamente de stânga, dar nu de orientare social-democrată,
orientare care doar camuflează o esenţa pur capitalistă; univoc
şi radical antioccidentală; de orientare proestică. În
acelaşi timp, liderii UCPR nu exclud o colaborare postelectorală cu
formaţiunile centriste, dar care nu sînt anticomuniste.
UCPR optează pentru soluţionarea conflictului prin crearea
“statului comun” federativ; integrarea RM în spaţiu euroasiatic, mai
exact în Spaţiul Economic Unic (SEU) pe care s-au angajat să-l
creeze Rusia, Belarus, Kazahstan şi Ucraina. În luna octombrie a.c.
UCPR a format un grup de iniţiativă pentru iniţierea
referendumului privind aderarea republicii Moldova la SEU, însă CEC
a refuzat înregistrarea grupului de iniţiativă.
f)
Uniunea Muncii a făcut
declaraţii consonante cu cele ale UCPR.
g)
Mişcarea
social-politică Republicană “Ravnopravie” a declarat că va participa
de una singură în viitorul scrutin pentru a apăra interesele
minorităţilor naţionale.
8.
Relaţia
putere-opoziţie
La 5 iulie a.c. a fost lansată
iniţiativa şefului statului privind “Garanţiile proceselor
democratice şi libertatea mijloacelor de informare în masă”.
Scopul iniţiativei viza combaterea “tehnologiilor murdare” şi a “provocărilor celor care
promovează ideea că viitoarele alegeri parlamentare vor fi
falsificate de către putere, că standardele democratice vor fi
nesocotite în Moldova”. Iniţiativa Preşedintelui prevede:
a)
crearea unui sistem eficient şi responsabil al statului
democratic de drept;
b)
asigurarea şi garantarea drepturilor omului şi
libertăţii cuvîntului;
c)
respectarea literei legii şi valorilor morale ale
societăţii democratice, evitarea utilizării tehnologii murdare
în campania electorală;
d)
inadmisibilitatea aplicării presiunii
administrative, economice sau criminale asupra procesului electoral;
e)
inadmisibilitatea de a apela la ideile dezintegrării
teritoriale, separatismului sau alipirii Republicii Moldova la un alt stat.
Şeful statului declarase atunci că “aceste obligaţii puterea
este dispusă să le îndeplinească în mod unilateral”,
subliniind că “aceste propuneri sînt înaintate pentru a fi
discutate de către toate partidele şi mişcările politice,
de către organizaţiile nonguvernamentale care susţin necesitatea
dezvoltării democratice în continuare a Moldovei ca stat suveran
şi de drept, de către toţi cei care sînt dispuşi
să accepte o concurenţă politică deschisă, care nu
doresc să păşească peste condiţiile exprimării
voinţei libere şi democratice pentru a obţine mandatul puterii”.
Cu toate acestea putem constata
că lucrurile nu prea au evoluat în bine:
a)
discuţia propusă s-a limitat la o singură
întâlnire care nu s-a soldat cu vreun efect;
b)
liderii principalelor formaţiuni politice PPCD
şi BMD, Iurie Roşca şi Serafim Urechean, sânt
cercetaţi penal.
Primului i s-a deschis dosar penal în luna
februarie pentru participarea la mitinguri neautorizate în cadrul
cărora au fost arse simbolurile statale ale Rusiei, în semn de
protest că nu sânt respectate termenele de retragere a militarilor
şi muniţiilor ruseşti din Transnistria. De atunci nu s-a
comunicat nimic despre evoluţia anchetei. Recent, în cadrul uneia
din şedinţe plenare ale Legislativului, la propunerea unor deputaţi
din partea partidului de guvernămînt, s-a decis constituirea unei
comisii de anchetă care să cerceteze presupusa implicarea a liderului
PPCD în falsificarea unor mari sume de bani, informaţie care ar fi
parvenit de la serviciile speciale din Ucraina.
Şi liderului BMD, Serafim Urechean, i-a fost
deschis recent un dosar penal, acesta fiind cercetat în stare de
libertate, însă fără dreptul de a părăsi
municipiul Chişinău. Liderului BMD i se incriminează
depăşirea atribuţiilor şi implicarea în acte de
corupţie.
Nu poate fi pusă la îndoială
necesitatea combaterii corupţiei şi abuzurilor chiar şi în
preajma alegerilor sau în timpul campaniei electorale. Însă
această modalitate de eradicare a fenomenului corupţiei cu
precădere în rîndul reprezentanţilor partidelor de
opoziţie, precum şi tendinţa atestată atît în
cazul alegerilor locale din 2003, cît şi în prezent de
demarare a unor procese pe cazuri de corupţie tocmai în perioada
preelectorală şi electorală trezeşte îngrijorare.
În aceste circumstanţe, examinarea
tratamentului de către putere a liderilor principalelor formaţiuni
politice prefigurează anumite tendinţe:
a)
defăimarea şi acuzarea sistematică a
primarului de Chişinău a început în presa de stat
în 2002;
b)
imediat după alegerile locale din 2003 chiar
şeful statului s-a adresat cetăţenilor afirmînd că
“Primarul Urechean trebuie să tragă
învăţăminte... în
calitatea mea de Preşedinte al ţării, m-am pronunţat
univoc împotriva candidaturii lui Serafim Urechean”;
c)
în martie a.c. ziarul guvernamental “Moldova
suverană” a publicat un articol anonim intitulat “Un şir de
dosare deschise primarului de Chişinău sânt aproape
finalizate”, preluat de la
agenţia “Novosti Moldovî” în care se afirma că:
“examinarea mai multor dosare deschise primarului de Chişinău, a unui
şir de factori de decizie ai Primăriei şi organizaţiilor
din subordinea acesteia sînt pe cale de finalizare”, lucru care la acea
etapă nu era adevărat, dar care s-a confirmat ulterior, capetele de
acuzaţie fiind absolut diferite;
d)
presa neafiliată guvernării a intrat în
posesia unui document semnat la 30.07.2004 de secretarul CSS şi adresat
şefului statului în care i s-a cerut acordul pentru ca CCCEC şi
Procuratura generală, adică structurile ai căror
conducători au devenit de curînd membri ai CSS, să examineze
şi să cerceteze în
termen de o lună “toate cazurile de abuzuri şi
încălcări” conţinute în hotărîrea
Curţii de Conturi nr. 44 din 2.07.2004 cu privire la controlul
activităţii financiare a primăriei municipiului
Chişinău. Scrisoarea respectivă conţine rezoluţia
şefului statului, şi preşedinte al CSS, care dă curs
începerii “executării” propunerilor. Autorităţile nu au
dezminţit informaţia. După expirarea termenului de o lună
nu s-a raportat să fi fost găsit ceva legat de hotărârea
Curţii de Conturi.
e)
deschiderea recentă a unui dosar de urmărire
penală a primarului de
Chişinău nu are nici o relaţie cu toate acuzaţiile ce i
s-au adus anterior.
Nepunând la îndoială necesitatea
combaterii corupţiei şi abuzurilor, totuşi factorii
menţionaţi mai sus relevă că primarului de
Chişinău i s-au căutat cu insistenţă capete de
acuzaţie. Acest lucru este îngrijorător pe motiv că ceva
similar a avut loc şi în campania electorală din 2003, fapt
relevat în raportul final al misiunii OSCE de observare a alegerilor.
9.
Listele
electorale si alte probleme specifice
Actualizarea listelor electorale
a reprezentat un subiect sensibil în ultimele scrutine din Republica
Moldova. Procentul celor introduşi in listele suplimentare din cauza
neactualizării listelor electorale este în continuă creştere.
Acest lucru nemulţumeşte alegătorii pe de o parte, precum şi
reprezintă motive de îngrijorare în ceea ce priveşte
posibilele fraude. In urma interpretării
art. 22 lit. q) a Codului electoral, rezultă că în această
perioadă a anului (noiembrie – decembrie) ar trebui să aibă loc
finalizarea actualizării listelor electorale. Această procedură
trebuie să se desfăşoare anual. Experienţa alegerilor
precedente arată însă că o actualizare substanţială
a listelor electorale nu a fost efectuată în anii precedenţi.
In acest context, actualizarea
listelor electorale reprezintă o prioritate în pregătirea
alegerilor parlamentare din anul 2005. Legea lasă la latitudinea primăriilor
alegerea sursei sau a surselor pentru reactualizarea listelor. Astfel se
disting mai multe categorii de surse care pot fi folosite în acest
proces: Registrul Stării Civile, Registrul Imobilelor, Registrul Gospodăriilor, Registrul
Întreprinderilor de Stat (şefii căminelor de muncitori),
Registrele locuinţelor din sectorul privat, Sectorul Evidenţa
Locuinţelor (SEL) Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe
Privatizate (A.P.L.P.), Administraţia instituţiilor de
învăţământ, Şefii spitalelor din localitate,
Comandanţii unităţilor Militare din localitate, listele
electorale de la alegerile precedente, Departamentul Tehnologii Informaţionale,
Departamentul Statistică şi Sociologie. Diversitatea surselor
reprezintă un avantaj, fiind încurajată colaborarea între
primării şi instituţiile furnizoare de astfel de informaţii.
In cadrul domeniului listelor
electorale un capitol aparte este ocupat de problema votului studenţilor
originari din alte localităţi ale Republicii Moldova decât cele
în care îşi fac studiile. De obicei această categorie de
alegători nu se regăseşte in listele electorale la secţiile
de vot în raza cărora domiciliază. Pentru a fi introduşi în
listele de vot studenţii trebuie să
obţină viza de reşedinţă în localitatea în
care studiază. Administraţia instituţiilor de învăţământ
urmează să centralizeze datele cu privire la reşedinţa
studenţilor şi să le transmită primăriei. Primăria
urmează să includă aceste persoane în listele electorale.
Poate fi observată o
interpretare diferită a legislaţiei electorale de către autorităţile
locale în ceea ce priveşte obligaţiile de actualizare a
listelor electorale în special perioada desfăşurării
acestei activităţi. De asemenea se observă un fenomen
caracteristic perioadei sovietice al aşteptării indicaţiilor de
la “centru” în această privinţă.
O alta problema specifica este
cea a actelor pe care le pot prezenta cetăţenii pentru a putea vota.
Regula în acest sens este prezentarea buletinului de identitate şi a
fişei de însoţire în care figurează viza de reşedinţă.
Insă, nu toată populaţia Republicii Moldova posedă buletin
de identitate, în special persoanele în vârstă care au păstrat
paşapoartele de tip sovietic. H.G. nr. 21 din 16 ianuarie 2003 cu privire
la stabilirea termenului de valabilitate a actelor de identitate de tip vechi
prevede că “termenul de valabilitate al paşapoartelor de uz intern
emise de fosta URSS expiră la 1 ianuarie 2005” şi cp “începând
cu 1 ianuarie 2005 paşapoartele de uz intern emise de fosta URSS în
care se conţine menţiunea despre cetăţenia Republicii
Moldova şi este introdus numărul de identificare de stat al persoanei
fizice (IDNP), sunt valabile pe un termen nelimitat numai pentru
pensionari”. Din textul legii
rezultă că persoanele ce deţin paşaport de tip vechi
şi nu sunt pensionari cât şi persoanele ce sunt pensionari dar
nu vor deţine numărul de identificare în paşaport până la ziua
desfăşurării alegerilor nu vor avea dreptul de vot.
Conform aceleiaşi HG 21/2003
Departamentul Tehnologii Informaţionale urma să asigure prin
intermediul mass-media informarea populaţiei despre termenul de
valabilitate al actelor de identitate de tip vechi. Această sarcină
nu a fost executata motiv pentru care recomandăm ca in perioada următoare
sa aibă loc informarea populaţiei cu privire la această problemă.
Asigurarea dreptului de vot al
cetăţenilor Republicii Moldova din regiunea transnistreană
reprezintă a altă problema care trebuie soluţionată de
autorităţi: prin deschiderea de secţii de vot în regiune (în
cazul în care acest lucru va fi posibil) sau prin crearea de secţii
de vot speciale în partea dreapta a Nistrului. Şi într-o situaţie
şi în alta este nevoie de alcătuirea listelor electorale, întrucât
din 1992 si până în prezent cetăţenii Republicii
Moldova din regiunea transnistreană votează pe liste suplimentare ceea
ce lasă posibilitatea exercitării unui vot multiplu (“turism
electoral”).
Asigurarea dreptului de vot al
cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi la muncă peste hotare
rămâne a fi nesoluţionată, în special pentru cei
care nu au drept de şedere în statele respective. Aceste persoane ar
putea vota totuşi, prezentându-se în ziua alegerilor la o misiune
diplomatică a Republicii Moldova fiind introduşi pe listele
suplimentare, în acest caz putând să apară problema epuizării
buletinelor de vot în situaţia în care prezenţa la vot ar
fi una masivă. In ceea ce priveşte persoanele care au drept de şedere
în ţara în care se află, acestea urmează a fi
incluse în liste electorale de bază întocmite de misiunile
diplomatice.
10. Observarea procesului preelectoral în
teritoriu
Observarea
procesului electoral la nivel naţional a fost efectuată de către
38 de observatori pe termen lung (OTL), fiecare dintre aceştia
reprezentînd cîte o unitate teritorial-administrativă (32 de raioane pe
malul drept al Nistrului), UTAG
(3 raioane), precum şi câte o persoana pentru municipiile Chisinau
şi Balti. De asemenea un observator a fost delegat la Comisia Electorala
Centrala. Cei 38 de observatori sunt supervizaţi de 7 coordonatori
regionali, fiecare dintre aceştia fiind responsabil pentru coordonarea OTL
una din cele 7 regiuni geografico-administrative în care a fost
împărţit teritoriul Republicii Moldova în vederea
sporirii gradului de eficienţă a activităţii de
monitorizare (A se vedea structura reţelei de monitorizare a procesului
electoral – Anexă).
Monitorizarea procesului electoral în
teritoriu s-a făcut pe baza unui chestionar-tip prestabilit. Fiecare
observator electoral pe termen lung a utilizat un asemenea chestionar-tip
pentru înregistrarea rezultatelor activităţii sale de
monitorizare. Observarea procesului electoral a demarat la 17 noiembrie 2004.
Începînd cu această dată, rezultatele acestei
activităţi sînt raportate săptămînal de
către observatori.
Raportul de fata privind situaţia din
teritoriu se refera la perioada de toamna – iarna, fiind solicitate date
relevante cu privire la procesul electoral din ultimele luni la nivel de
raioane. Informaţia a fost colectata in perioada 17 noiembrie – 3
decembrie 2004.
Pentru
perioada în cauză observatorii au semnalat existenţa a mai
multor probleme:
1.
Continuarea tensionării relaţiilor dintre
autorităţile publice centrale şi cele din mun.
Chişinău, fapt care determină şi deteriorarea raporturilor
dintre partidul de guvernămînt şi formaţiunile politice
din componenţa Blocului “Moldova Democrată”, întrucît
liderul acestui bloc potenţial concurent electoral la alegerile parlamentare
din primăvara anului 2005 este primarul mun. Chişinău, Serafim
Urechean. Declanşarea urmăririi penale în cazul unor
funcţionari din cadrul primăriei mun. Chişinău, inclusiv
în cel al lui Serafim Urechean tocmai în ajunul viitorului scrutin
legislativ creează motive pentru îngrijorare;
2.
Date fiind existenţa unui număr însemnat
de primării care încă nu au demarat procesul de actualizare a
listelor electorale şi timpul puţin care a mai rămas
pînă la 1 ianuarie 2005, dată la care CEC, potrivit art.22/q al
Codului electoral, începe verificarea acestora, actualizîndu-le
în baza datelor furnizate de DSS şi de autorităţile
administraţiei publice locale, există probabilitatea ca o parte
dintre aceste primării să reuşească îndeplinirea
acestei obligaţii de o manieră deficientă (singurele
excepţii, unde situaţia sub acest aspect este relativ
satisfăcătoare, sînt raioanele Bălţi, Briceni,
Cantemir, Drochia, Edineţ şi Taraclia [70% din primării îşi
respectă această obligaţie];
3.
Prezenţa, deşi sporadică, a fenomenului utilizării
resurselor administrative. Fenomenul în cauză se manifestă sub
diferite forme:
·
deturnarea menirii unor vizite oficiale în
teritoriu efectuate de către unii funcţionari publici şi
circumscrierea acesteia unor interese de natură electorală (Un exemplu
în acest sens a fost semnalat în raionul Soroca. În cadrul
reuniunii prim-ministrului Republicii Moldova, Vasile Tarlev, cu primarii din
acest raion, acesta a făcut apel direct către funcţionarii
publici locali să susţină partidul de guvernămînt la
viitorul scrutin legislativ);
·
condiţionarea unor tratamente preferenţiale cu
acceptarea calităţii de membru de partid (În raionul
Floreşti, unor tineri din familiile cu venituri mici li s-a promis
facilitarea înmatriculării la instituţiile de
învăţămînt superior, în cazul accederii lor
în rîndurile formaţiunii de guvernămînt;
·
tratamentul diferenţiat al primarilor în
funcţie de apartenenţa lor politică de către unii
reprezentanţi ai autorităţilor raionale (Pentru raionul Glodeni
s-a raportat tratamentul preferenţial al primarilor aleşi din partea
PCRM de către autorităţile raionale sub aspectul suportului
financiar şi logistic);
4.
Tergiversarea examinării de către unele
instanţe de judecată a unor dosare iniţiate la cererea unor
funcţionari publici care acuză suspendarea lor din funcţie pe
motive politice (Un asemenea caz a fost semnalat pentru raionul Floreşti);
5.
Parţialitatea unor mijloace media locale (Ex: TV
Bălţi; Flor TV şi publicaţia “Drapelul” din Floreşti,
ziarul “Plaiul Orheian” din Orhei);
6.
Existenţa unor cazuri în care unii
funcţionari publici locali acuză intimidarea lor pe motive politice
(Ex: unii funcţionari publici locali din cadrul primăriei or.
Străşeni).
În plus, preocuparea specială a CCCEC pentru cazurile de
corupţie din mun. Chişinău, intensificarea
activităţilor de control financiar în cazul primăriei or.
Nisporeni şi interesul crescînd din ultima perioadă al SIS
faţă de activitatea reprezentanţelor organizaţiilor
internaţionale şi cea a ONG-urilor din raionul Cahul sînt
văzute de către observatori drept factori potenţiali în
măsură să genereze noi dificultăţi în sensul
prejudicierii integrităţii procesului electoral.
11.
Concluzii
Contextul preelectoral din Republica Moldova poate fi considerat drept unul
confuz, marcat de partizanatul principalelor instituţii media publice
şi tensiuni între principalele forţe politice, lucruri care pot
afecta în mod dramatic integritatea procesului electoral dacă
acestea nu vor fi remediate.
ANEXĂ
Structura
reţelei de monitorizare a procesului electoral
CHDOM – ADEPT – LADOM
